Catalogul Instrumentelor muzicale

                         




Acordeon - Instrument muzical cu originea în muzicuța japoneză (shō) sau chinezească (sheng) a fost inventat în secolul al XIX-lea


Bandoneon - Un acordeon cu butoane pentru ambele mâini, instrument muzical popular in Argentina


Banjo - Un instrument muzical cu o cutie de rezonanță clindrică, cu patru sau cinci coarde, de origine africană


Baryton - Versiunea bas a instrumentului muzical viola d'amore.


Biwa - O lăută japoneză. Instrument muzical la care se cântă prin ciupire cu plectru.


Bouzouki - O laută populară în Grecia modernă.


Bucium - Un corn folosit de păstori.


Castaniete - Castanietele sunt instrumente muzicale de origine spaniolă, formate din două piese de lemn în formă de cochilii legate între ele.


Celestă - Celesta este un instrument muzical cu claviatură de tipul pianului, la care sunetul, cu timbru dulce și cristalin, se produce prin lovirea unor plăci metalice cu ciocane de lemn.


Chitară - Originară în Spania, chitara acustică este astăzi unul din cele mai populare instrumente muzicale.


Chitară electrică - instrument muzical ce începe să aibă succes din anii 1930.


Cimpoi - O familie de instrumente muzicale de forma mai multor fluiere atașate de un burduf.


Clarinet - instrument muzical cu cavitate cilindrică și ancie simplă.


Clavecin - Clavecinul este instrumentul muzical format dintr-o cutie conținând o placă de rezonanță (tablă armonică) pe care sunt întinse coardele. Apăsând o clapă, executantul ridică o limbă de lemn prevăzută cu un cioc din piele plasată lângă o coardă; acest cioc ciupește coarda și o face să vibreze, așa cum degetul ciupește și face să vibreze coarda chitarei.


Clavicord - Un instrument muzical cu mecanism de claviatură în care apăsarea unei clape separă o coardă în două părți, cu doar una din acestea lăsată să vibreze liber.


Clavietă - este un instrument muzical de forma unei muzicuțe cu clape.


Clopot - Sunetul de cea mai lungă durată al unui clopot este la o octavă sub fundamentală (care este definită ca tonul de cea mai mare intensitate). Armonicele sunt la o terță mică, o cvintă perfectă și o octavă peste fundamentală. Acordajul se face prin modificarea selectivă a grosimii plăcii de metal. De exemplu, micșorarea grosimii la un nod al unei armonice va descrește frecvența acesteia.


Clopote tubulare - Un set de tuburi cilindrice suspendate într-un cadru care sunt lovite cu un ciocănel.


Cobză - O lăută populară în Europa de Est.


Concertină - Un acordeon simplu, de formă hexagonală.


Contrabas - Contrabasul este un hibrid între instrumente muzicale din familia violei da gamba și familia viorii. Este cel mai mare și cel mai grav ca sonoritate instrument muzical cu coarde și arcuș. Se interpretează stând în picioare. Acordajul este în cvarte.


Corn englez - instrument muzical cu cavitate conică, ancie dublă și un registru o cvintă sub oboi.


Corn francez - Instrumentul muzical modern este format dintr-un tub de bază, învârtit într-o formă compactă terminată cu un clopot, pe care sunt așezate o serie de valve. Înainte ca sistemul de valve să fie inventat, diferite note se obțineau prin diferite intensități de suflu, prin diferite coturi (porțiuni de tub auxiliare) care modificau lungimea de bază a tubului principal sau prin așezarea mâinii în diferite poziții în interiorul clopotului.


Corn poștal - Un corn fără valve.


Cornet - Un instrument muzical asemănator cu o trompetă, cu o cavitate conică mai pronunțată.


Drâmbă - O mică limbă de lemn sau metal fixată la un capăt.


Eufoniu - O tubă de dimensiuni mai reduse.


Fagot - instrument muzical cu registru grav și timbru nazal este alcătuit dintr-un tub conic lung și un tub suplimentar îndoit la capăt, terminat cu o ancie dublă.


Flașnetă - O mică orgă portativă.


Flaut - instrument muzical cu cavitate cilindrică și fără ancie.


Flaut dulce - instrument muzical cu cavitate conică și fără ancie.


Fligorn - O goarnă cu valve.


Fluier - Cel mai vechi instrument muzical de suflat cunoscut este un fluier de acum 35.000 ani descoperit în Germania.


Goarnă - Un instrument muzical fără valve cu originea în cornurile de animale.


Gong - Gongul este un instrument muzical originar din Asia, format dintr-un disc de metal ușor bombat, suspendat de un cadru.


Harpă - Un instrument muzical în care coardele vibrează liber perpendicular pe placa de rezonanță.


Hellertion - Un instrument muzical electronic cu claviatură inventat de Peter Lertes și Bruno Hellberger în 1928.


Lăută - Lăuta a fost instrumentul muzical preferat (alături de viola da gamba) al muzicienilor secolului al XVI-lea. Lăuta a avut un rol primordial în înflorirea acompaniamentului instrumental, asociindu-se cu vocea fără a fuziona cu aceasta, îmbogățind astfel discursul muzical fără a compromite inteligibilitatea textului. Are cutia de rezonanță bombată, gâtul relativ scurt cu 6 coarde duble și cheile dispuse în unghi drept. In Evul Mediu se cânta cu o pană, iar ulterior prin ciupire cu degetele.


Liră - Un instrument muzical în care coardele vibrează liber paralel cu placa de rezonanță.


Mandolină - Un instrument muzical asemănător lăutei la care se cântă prin ciupire cu plectru.


Maracas - Un vas portabil plin cu semințe sau un material similar care este agitat. Este popular în America Latină.


Marimbafon - Marimbafonul este un instrument muzical asemănător xilofonului fiind folosit în Africa Centrală și America de Sud. A fost preluat și în orchestrele simfonice.


Muzicuță - Sunetul caracteristic este dat de ancii care vibrează liber. Este populară mai ales în muzica blues, country, western.


Nai - Instrument muzical popular in Romania, Munții Anzi, Africa de Est și Oceania.


Oboi - Cu cavitate conică și cu ancie dublă.


Ocarină - Un flaut de formă globulară.


Ondes Martenot - Un instrument muzical electronic cu claviatură inventat în 1926.


Orgă - Sunetele sunt produse de vibrația unei coloane de aer suflat mecanic în tuburi acordate, asemănătoare unor fluiere. O serie de asemenea tuburi, distinctă prin timbrul sonor pe care îl produce, poartă denumirea de „registru” sau „joc”). Orga se controlează folosind una sau mai multe claviaturi; acestea se numesc manuale (controlate cu ajutorul mâinilor) și pedaliere (formate din grinzi lungi de lemn, acționate de instrumentist cu tălpile; sunt considerate claviaturi fiindcă înălțimile sunt dispuse pe baza aceluiași sistem).


Orgă electronică - Versiunea electronică a instrumentului muzical orgă. Un exemplu cu 3 octave este modelul Solovox fabricat de firma Hammond.


Orga-radio - Inventată de Coupleaux și Givelet în 1932.


Pian - instrument muzical inventat în Italia la începutul secolului al XVIII-lea. Noul instrument propune o paletă expresivă, o amploare sonoră și o bogăție a timbrului fără precedent.


Pian digital - Versiunea electronică a instrumentului muzical pian.


Sampler - Un instrument muzical care produce sunete după un model („sample”) pre-determinat de utilizator.


Saxofon - Cu cavitate conică și ancie simplă.


Shakuhachi - Fluier de bambus japonez.


Shamisen - Un alt model de lăută japoneză. Se cântă prin ciupire cu plectru.


Shō - O muzicuță japoneză.


Sintetizator - Un model cu 6 octave fabricat de firma Hammond în perioada 1939-1942, numit Novachord, a avut un succes limitat. Din anii 1970 poate produce efecte sonore care aproximează bine sunetele provenite de la oricare din instrumentele muzicale de mai sus sau poate genera o varietate practic infinită de sunete complet noi.


Sintetizator de ritm - O tobă electronică.


Sitar - O lăută indiană cu coarde rezonante. Se cântă prin ciupire cu plectru.


Talgere (cinele) - Face parte din Baterie.


Țambal - instrument muzical acționat prin apăsare cu baghete.


Tamburină - O mică tobă cu talgere montate pe circumferință.


Tam-tam - Un instrument muzical asemănător cu un gong.


Taragot - instrument muzical cu cavitate conică și ancie simplă.


Teorbă - Un hibrid între o lăută bas și o liră.


Teremin - instrument muzical inventat în anii 1920. Înălțimea sunetului este derminată de poziția mâinilor relativ la o antenă.


Timpan - Timpanul este format dintr-o membrană întinsă pe o emisferă de metal. Înălțimea sunetului produs poate fi ajustată prin tensionarea membranei.


Țiteră - O familie de instrumente muzicale cu coardele și cutia de rezonanță de aceeași lungime.


Tobă mare - Face parte din Baterie.


Tobă mică - Face parte din Baterie.


Trautonium - Inventat de Friedrich Trautwein in 1928-1930.


Trianglu - Trianglul (sau „triunghiul” – formă ieșită din uz), este format dintr-un cadru metalic triunghiular suspendat care este lovit cu o baghetă metalică.


Trombon - Trombonul generează sunete de diferite înălțimi prin deplasarea unei culise (sau al unui sistem de ventile) care lungește sau scurtează coloana de vibrație a instrumentului muzical.


Trompetă - Trompeta este unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale. O serie de valve activate pe partea superioară a instrumentului sunt deschise sau închise în diferite combinații pentru a crea note de diferite înălțimi.


Tubă - Tuba este cel mai grav instrument muzical de suflat din alamă din orchestra simfonică. Este format dintr-un pavilion larg, un tub răsucit și un mecanism de pistoane.


Ukulele - O mică chitară cu patru coarde.


Vibrafon - Vibrafonul este un instrument muzical de percuție format din plăci de metal așezate deasupra unor tuburi de rezonanță în care prelungesc vibrația și amplifică sunetul produs prin lovirea plăcilor cu baghete.


Vihuela - Vihuela, un instrument muzical cu un repertoriu considerabil, a fost foarte populară în Spania. A fost înlocuită de chitară în secolul al XVII-lea.


Vioară - Vioara este instrumentul muzical cu coarde și arcuș cu acordajul cel mai înalt. Vioara se ține sprijinită de umărul stâng, sub bărbie. Începând din secolul al XVI-lea vioara pătrunde în toate domeniile muzicale, iar în secolul al XVIII-lea este instrumentul solist preferat în ansamblurile de muzică de camera și în orchestre. Timbrul viorii este mai „strălucitor” decât al violei, ceea ce explică succesul și lunga neîncredere față de aceasta. Acordajul este în cvinte.


Vioară cu goarnă (vioara Stroh) - O vioară cu o goarnă montată pe cutia de rezonanță.


Violă - Viola este un instrument muzical din familia viorii cu dimensiuni intermediare între cele ale viorii și ale violoncelului. Timbrul violei este mai „întunecat” decât cel al viorii. Acordajul este cu o cvintă sub cel al viorii.


Viola da braccio - O familie de instrumente muzicale similare în formă cu viola da gamba, la care se cântă cu instrumentul ținut pe braț.


Viola da gamba - Viola da gamba este o întregă familie de instrumente muzicale care a precedat în popularitate familia viorii (cele trei instrumente de mai sus). Au cutia de rezonanță cu spatele drept, bare pe gât și șase coarde. Familia violei da gamba a revenit într-o oarecare măsură în atenția muzicienilor cu utilizarea unor astfel de instrumente în formațiile de muzică veche. Se interpretează cu instrumentul ținut pe sau între picioare.


Viola d'amore - Un instrument muzical de mărimea violei cu coarde rezonante.


Violoncel - Violoncelul are dimensiuni mult mai mari decât vioara sau viola și un registru mai grav. Se ține vertical, între genunchi, sprijinit pe podea cu un picior (de metal sau lemn) cu vârf ascuțit. Acordajul este cu o octavă sub cel al violei.


Xilofon - Xilofonul este alcătuit un instrument muzical dintr-un sistem de plăci de lemn acordate diferit, care răsună când sunt lovite cu niște ciocănașe de lemn.






© 2016 Kelso Consulting. Toate drepturile rezervate